Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar noi, Creaturile Hoinare, avem o tradiţie pe care o respectăm în fiecare an de ceva vreme încoace: la 1 ianuarie începem să numărăm lunile şi cu cât ne apropiem mai mult de 8 – adică august – cu atât suntem mai nerăbdători să plecăm în concediu. Şi de data asta totul a fost planificat în cel mai mic detaliu – pentru că nu ne place să lăsăm prea multe lucruri la voia întâmplării – iar joi, 11 august am decolat în direcţia Riga.
Pentru că Tarom are impresia că românii nu sunt interesaţi de Ţările Baltice, a decis să scoată din program cursele înspre Riga, aşa că am luat bilete la LOTAir (Tarom-ul polonezilor care nu spune nu turiştilor români). Am plecat cu noaptea în cap de la Bucureşti, decolarea fiind la ora 6. Mai întâi am zburat cu un Embraer, a urmat o escală de vreo 3 ore la Varşovia, apoi ne-am îmbarcat într-un ATR cu motoare cu elice, ajungând pe la ora 2 în capitala Letoniei. Cea mai interesantă parte a fost după aterizarea de la Riga, când am coborât din avion şi în locul obişnuitului autobuz ne-a fost arătată o trecere de pietoni pe care am traversat regulamentar pista, ajungând la terminal. Deşi m-am temut tot drumul că o să ni se rătăcească pe undeva bagajele, ne-am reîntâlnit în scurt timp cu cele două trollere abandonate la Otopeni; totul era conform planului, urma întâlnirea cu oraşul.
Am scos repede de la bancomat nişte Laţi (1 lat = 6 lei), am luat autobuzul 22 şi în vreo 45 de minute eram la hotelul la care făcusem rezervare după căutari asidue: Hanza Hotel, aflat la o aruncătură de băţ de următoarele obiective – centrul vechi, autogara principală, gara centrală şi linia 22 cu care venisem de la aeroport.
După un somn binemeritat am plecat să explorăm împrejurimile. N-o să vă plictisesc cu prea multe detalii, fiindcă oricând puteţi citi pe wikipedia, însă vă pot spune că în partea veche Riga seamănă cu oricare oraş civilizat al Europei (n-aş trece Bucureştiul pe listă). Aceleaşi clădiri cu vârstă venerabilă, aceleaşi străduţe înguste pavate cu piatră cubică şi aceleaşi magazine de suveniruri şi restaurante pentru turişti. Ceea ce diferă de la o ţară la alta e istoria locurilor respective, iar la Riga, deşi au avut parte de câteva zeci de ani de comunism, influenţa sovietică nu se vede decât în partea nouă a oraşului.
Sâmbătă am luat trenul şi am făcut o excursie la Sigulda, aflată la vreo 50 km de Riga (călătoria a durat o oră şi un sfert şi a costat 1.55 laţi). Din ce ne-am dat noi seama e cea mai la îndemână destinaţie turistică din apropierea capitalei şi am întâlnit mulţi turişti străini atât în tren cât şi la faţa locului. În Sigulda nu e mare lucru de văzut – doar ruinele unei vechi cetăţi, un palat construit într-o perioadă mai apropiată de zilele noastre şi orăşelul în sine, care mie şi lui Little Creature ne-a plăcut în mod deosebit (foarte curat, cochet şi liniştit – l-am asemănat cu orăşelele din Olanda). De acolo, la vreo 4 km este castelul din Turaida. Dacă studiaţi puţin zona o să observaţi că există o telecabină cu care se poate ajunge până în apropierea castelului şi chiar şi un autobuz, însă noi am preferat să mergem pe jos, prilej cu care am vizitat si grota Gutmanis.
Castelul se poate vizita aproape în totalitate, fiind amplasat în mijlocul unui domeniu întins care adună laolaltă, pe lângă castelul în sine, mai multe clădiri anexe, grajduri de cai, iazuri şi alei. Tot în zona fortificaţiilor poate fi vizitat şi un turn de vreo 30 de metri înălţime din vârful căruia se pot face nişte poze reuşite cu împrejurimile. Leneşii o să considere deplasată ideea de a urca atâtea trepte, dar credeţi-mă că dacă am ajuns până sus eu şi Little Creature înseamnă că nu e atât de greu precum pare.
Despre mâncarea din Riga pot spune că după ce am fost oarecum păcăliţi în prima seară, am descoperit nişte locşoare interesante. Mai întâi un local având ca ca specific produsele cu usturoi (inclusiv berea cu usutroi) şi apoi reţeaua Lido – nişte restaurante gen bufet suedez, de unde poţi alege ce îţi face cu ochiul – unde am găsit mâncare foarte bună şi cu preţuri absolut decente (cu 15 laţi am mâncat pe săturate şi am şi băut considerabil). Nici restaurantul de la hotel n-a fost rău, mai ales că într-o seară m-am delectat cu o porţie de muşchi de porc cu sos barbecue, nuci caju, miere şi fasole uscată de îmi lasă gura apă numai când mă gândesc.
Acum, când scriu articolul ăsta suntem în autocarul care ne va duce la Tallinn. Dar despre asta, în episodul viitor!
P.S. Între timp am ajuns la Tallinn, aşa că o să vă mai scriu zilele viitoare câte ceva şi despre Estonia.
Tags: Calatorii, Castel, Concediu, Estonia, Letonia, Riga, Sigulda, Tallinn, Tarom, Turaida
